România a fost echipa mai bună din meciul de la Budapesta, cu Ungaria, însă partida s-a terminat 0-0, iar naționala pregătită de Anghel Iordănescu a cedat primul loc în grupa F în dauna Irlandei de Nord. Cu un prim „11” în care nu și-au făcut loc multe surprize, românii au început mai bine jocul și au dominat teritorial, trecându-și în cont și cele mai mari ocazii. Totuși, o privire de ansamblu asupra jocului arată faptul că echipa a suferit din pricina faptului că niciunul dintre jucătorii cu pretenții nu a dus jocul timp de 90 de minute la nivel înalt.
Lucian Sânmărtean a început bine, a reușit mai multe faze în care și-a pus în valoare driblingul în regim de viteză, însă a dispărut complet după pauză. Începutul cu nerv al lui Claudiu Keșeru s-a stins în partea a doua. Torje a fost mai bun după pauză, atunci când a ratat două mari șanse și a fost omul care a produs cele mai mari emoții ungurilor. La fel, în spărare am avut un fundaș Dragoș Grigore cu un start slab și o continuare bună și un altul, Vlad Chiricheș, cu un început bun, dar cu o continuare ezitantă.
Calitatea jocului de la Budapesta a fost serios afectată de gazonul prost, unul care ne-a reamintit de primele meciuri jucate pe Național Arena. Foto: Alexandru Hojda
Cum s-au prezentat cei 14 fotbaliști trimiși pe teren de Anghel Iordănescu în meciul Ungaria – România 0-0:
Ciprian Tătărușanu – S-a remarcat în minutul 36, atunci când a respins cu o paradă excelentă șutul de la 25 de metri trimis de Szalai. A oferit siguranță apărării la mingile înalte, în special în contextul în care strategia ungurilor a fost să joace cu minge înaltă pe Szalai, unicul lor vârf. Nu a avut probleme majore în a doua repriză.
Paul Papp – Impecabil în defensivă, are meritul de a-l fi neutralizat complet pe cel mai periculos fotbalist al ungurilor – Balazs Dzsudzsak. Venit după o perioadă neagră în tricoul Stelei, Papp s-a achitat exemplar de sarcini la Budapesta, însă cu amendamentul că a lăsat baltă aproape complet în unele momente ale jocului faza ofensivă.
Vlad Chiricheș – Evoluție decentă însă condimentată de mult prea multe ori cu momente de neatenție care ne puteau costa. A dus bine prima repriză, s-a remarcat prin ieșirile caracteristice cu mingea la picior din apărare, însă a picat după pauză. Pe fondul creșterii calității prestației lui Grigore, Chiricheș a început să facă tot mai multe greșeli.
Dragoș Grigore – A avut probleme cu Szalai, cel pe care l-a faultat de două ori în primele 3 minute, al doilea oferindu-le ungurilor o lovitură liberă periculoasă. A continuat să fie ezitant, preferând soluții simple pentru a respinge mingile din careu în loc să iasă cu pasă către mijlocași. Prestația i s-a schimbat în bine pe final de primă repriză, iar în startul celei de-a doua a fost stâlpul defensivei.
Răzvan Raț – Lipsa meciurilor în ultimele luni s-a văzut, însă chiar și așa Raț a reușit să se ridice la înălțimea meciului compensând cu experiență și cu o formă fizică de invidiat. A fost mai mult decât decent în defensivă, însă a ajutat insuficient într-o bandă stângă în care Torje reușise să facă superioritate.
Andrei Prepeliță – A fost „închizătorul defensiv”, cel responsabil cu ceea ce de obicei face Mihai Pintilii la echipa națională: a coborât între fundașii centrali pentru a scoate mingea din jumătatea proprie cu mingea la picior, însă nu a avut inspirație la pasele lungi. Ofensiv a fost inexistent în prima repriză, singura acțiune demnă de a fi notată a fost un șut dintr-o poziție favorabilă, dar care s-a dus foarte departe de poartă.
Ovidiu Hoban – Și-a asumat un rol mai ofensiv decât l-ar recomanda calitățile, motiv pentru care nu a ieșit deloc în evidență în prima repriză. Și-a reglat jocul după pauză, a fost mai prezent la închidere și a recuperat mingi, însă nu a mai putut colabora deloc cu un Sânmărtean ieșit din joc.
Adi Popa – Deloc surprinzător, micuțul mijlocaș a făcut exact jocul cu care a obișnuit în ultimele sezoane în tricoul FCSB-ului. Nu i-a destabilizat pe unguri cu viteza lui, iar terenul prost i-a dat de furcă. A fost primul jucător schimbat de Iordănescu.
Lucian Sânmărtean – Eficient în dribling pe distanțe scurte, mai puțin eficient la capitolul pase. Mijlocașul a avut multe momente în care nu a fost sincronizat cu colegii din bandă sau cu Keșeru, motiv pentru care fazele construite s-au terminat brusc. A ieșit complet din joc în repriza secundă.
Gabriel Torje – Spre deosebire de Adi Popa, Torje a fost mai activ în repriza a doua. A profitat de forma fizică excelentă pentru a-și face avantaj în bandă și a profitat de viteza mică a fundașilor maghiari pentru a pătrunde în centru. A făcut o fază excelentă în minutul 67, atunci când a fost faultat de la 17 metri central, însă lovitura liberă a fost risipită de Keșeru. A avut apoi un șut foarte bun de la marginea careului, respins cu greu de Kiraly.
Claudiu Keșeru – Cel mai periculos român în start de meci. A prins un șut excelent din lovitură liberă de la 30 de metri, puțin peste vinclu, apoi a dat primul șut serios pe poarta maghiarilor în minutul 21. Chiar dacă a fost în permanență în luptă cu maghiarii, uneori dincolo de limita regulamentului, atacantul lui Ludogoreț nu a mai putut pune în pericol poarta maghiarilor.
Au mai intrat:
Alexandru Chipciu (A. Popa, ’69) – A reușit contraperformanța să „își asigure” suspendarea în meciul cu Grecia la două minute după ce a intrat pe teren. L-a faultat dur pe un maghiar și a fost avertizat corect cu cartonaș galben.
Constantin Budescu (Sânmărtean ’78) – Poate cel mai așteptat fotbalist din naționala lui Iordănescu, mijlocașul Astrei a intrat pe teren mult prea târziu pentru a-și lăsa amprenta asupra jocului. Nu a evitat deloc duelurile și s-a remarcat prin executarea bună a mai multor faze fixe, însă fără să aibă timp de altceva.
Alexandru Maxim (Torje ’89) – A jucat prea puțin pentru a putea fi analizat.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER